Fruntea toamnei acesteia
Fruntea toamnei acesteia
E încărcată de rugi
Ca zidul de niște liane
Călătoare spre transcendent.
M-am familiarizat cu tristeșea,
Cu apatia și lacrima...
Frunze de chihlimbar
Au căzut peste sufletul meu -
Un apus sângeriu
Purtând amintirea jadului.
RAmuri frânte se agață în agonie
De brațele mele...
Caută legătura cu viața,
Legenda râului fără sfârșit -
Eternitate și moarte.
Vântul îmi răvășește părul
Și gândurile.
Frigul mușcă din mine
Ca dintr-un măr copt parțial.
Sunt vulcan și amnar...
Undeva, departe, în copilărie,
Miroase a lemne de foc,
A gutuie, a must și a nuci,
A lumânare topită pe plită.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.