Androgin

Îmi amestec sentimentele cu tine,
nu mai ştiu nici cine sunt; ce eşti,
şi tot raul se descarca-n bine,
nici macar nu ştiu cum te numeşti!

Parul tau devine parul meu şi iata
ca-l spal cu uleiuri din Levant!
Forţa mea nu scade, dimpotriva;
mersul e parca mai elegant!

Vreau mai multa mângâiere totuşi;
n-am raţiunea fructului oprit
când tu ma plimbi în luntrile cu lotuşi
sunt integral şi te privesc uimit!

Ruşine nu-mi mai e şi nu simt vină
ca umblu fara haine mahaviric;
şi n-am nici simţamântul de rutina
nu fabulez ci ma comport empiric!

Sa fie Doamne asta nemurirea?!
Am rezolvat problema ancestrala?!
Si m-am întors din nou la începuturi,
cuprins în curcubeul din mandala?!

Simt ca ma contopesc akum cu tine,
şi bine-mi e şi cântec am pe buze,
în ochii tai cutreier universul
şi ma îndrept spre marile ecluze!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!