Viața pare când una, când alta, când binefacere trupească, când boală, când greutate, când bucurie, iar întreaga viață este numai "înviere", adică sporirea iubirii, înălțarea iubirii din mormântul trupului. Iar asta e o bucurie neîncetată. Și apoi treptat te identifici tot mai mult cu ceea ce iubești și iubești totul, iar astfel devii Dumnezeu cu adevărat.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.