Te-am visat
Te-am visat!
Înger întizându-ți aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc și să-l apăr
De fiarele existenței.
Mi-am scos inima și am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Și cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălțat și m-ai vindecat
Și m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Și Labiș a pus suflet în el...
La braț cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoașterii
Și m-am întors în Coșbuc
Să mă botez în sângele lui.
Când aproape mă ucisesem
Cu pumnalul sentimentelor deznădăjduite,
Tu ai închis poarta suicidului
Și m-ai împins în prăpastia vieții.
Voiai să trăiesc...
Acum ai fuzionat cu ființa mea însăși,
Te-ai aruncat în sângele meu
Și trăiești odată cu mine
Și vei muri
Când toți vor uita că exist.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.