Două universuri
Stăteam acolo, în mijlocul străzii mari
și dirijam pe orice călător
pe strada dorită.
Stăteam acolo,
eram mulțumit
de zâmbetul lor recunoscător
dar au venit
mașini ciudate
pe străzi
și prin aer,
mașini ce scuipau foc
care nu luau în seamă
semnele mele...
Eram prea mic.
Și am fugit cu teama
ascunsă-n lacrimi uscate,
și m-am întors cu liniștea
a fost deplină.
O, zei ai nemărginitelor legende
dați-mi înapoi casa
și strada furată.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.