Fior
Hello... rămân suspendat cu salutul
și-mi pică mâna, de-o apăsătoare deziluzie,
inertă,
pe coapsă, cum nici n-o mai am...
șterg, c-un mănunchi de filete de nervi imemoriali, praful de pe ochii împietriți, geam,
pătrund catalog, până la file, copertă
și văd nume de-o fată și-am poza, o aluzie,
de la bal de sfârșit și de-un alt început, simt sărutul...
doi ochi trec, se apleacă... Viața întreagă o clipă-i, minutul.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.