Drumul infinitului alb
Încrederea ta
m-a făcut să văd depărtarea
în albul ce ninge.
Ninge de patruzeci de zile
și patruzeci de nopți.
Te-am simțit pătrnzând
în sufletul meu
sfioasă stai
la începutul drumului tău,
drumul meu a ajuns la final,
finalul ultimului act
fără de întoarcere
deja zăresc casa Tatălui meu
acolo am să te aștept
într-un târziu
și de-o potrivă vom fi.
În brațe albe
am să te port
spre albul infinit...
Noapte bună, iubire.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.