De multă vreme îți umblă pașii viselor prin gândurile nopților blânde. Timpul apune în zâmbetul tău cald și dimineața culeg în palme roua parfumată a dorului...
De multă vreme îți umblă pașii viselor prin gândurile nopților blânde. Timpul apune în zâmbetul tău cald și dimineața culeg în palme roua parfumată a dorului firav. Ești hrana unui suflet flămând și lumina care mângâie întunericul nemuririi. Ești lumea în care se odihnește sufletul meu...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu

Votează! | Copiază!
| Ramona Miwa [din public] a spus pe 4 septembrie 2017: |
| Impresionant! Exact cuvintele ce le cautam pentru a exprima ceea ce simt . Multumesc pentru frumos! |
| Yorick [din public] a spus pe 5 septembrie 2017: |
Cuvinte cu o vibrație aparte, trăiri de o tristețe blândă, eros liric serafic.
Vreo neîmplinire, vreo renunțare sau doar un vremelnic puseu de melancolie? |
| Andreea Palasescu [autorul] a spus pe 22 septembrie 2017: |
| Multumesc frumos pentru aprecieri. Cuvintele au survenit firesc, ca o consecinta a starii de melancolie resimtita la momentul respectiv. Va invit sa savurati in continuare si sper sa va daruiesc macar un zambet cu micile mele cugetari. |