O clipă să-mi mai dai...
să mă mai adie vânturile de lumină
peste cuvinte...
peste cuvintele iubirii noastre transcedentale,
ecouri din tine să mă mai cheme...
ca atunci...
când îmbrățișați de doruri astrale
ne auzeam sufletele vibrând
pe viorile celeste ale dragostei noastre
iar frunzele timpului cădeau
în padurea noastră.... de argint...
pe noi..
cei care ne iubeam...
pe noi cei care ne iubeam
pe cetinile pline de speranță....!
O clipă să-mi mai dai
și-mi e de ajuns...
dacă ar fi prea mult
poate că aș înnebuni
aș fi fără de mine....
aș fi prea mult...... tu
și eu
m-aș dezintegra în iubire.....!
poezie de Tamara Negura
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vânt
- poezii despre vioară
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.