Visul unei nopți de vară
E vară, pretutindenea, acum e vară,
Ne toropește zilnic arșița de-afară,
Valuri de căldură, ca falduri de mătasă,
Ne-alungă din natură, fugim cu toții-n casă.
Tot corpul parcă arde, setea ne cuprinde
Și ni se pare că și apa băută e fierbinte,
Tot căutăm mereu, răpuși de disperare,
Un ochi de apă rece, o undă de răcoare.
Noaptea e călduroasă, aerul e greu,
Mă las ademenită, încet, de somnul meu,
Plutesc aievea, pe-o barcă, legănată,
Pe-o mare azurie, magică și-nspumată.
Văd țărmurile mării umbrite de verdeață,
Palate străjuite de arbori plini de viață,
Văd peștii ce înoată în ape cristaline,
Vibrez de fericire, mă simt atât de bine!
Și poposesc în noapte pe cărări de dor,
Cerul spuzit de stele nu are niciun nor,
Doar luna îmi zâmbește pe bolta înstelată
Iar tu m-aștepți, iubite, în noaptea luminată.
Și zorii mă îmbie, zăresc un curcubeu,
Cu-o mantie de flori acopăr trupul meu
Și picur puțin verde în ochii de smarald,
Ce noapte minunată, ce vis adevărat!
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lucia Marin. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.