Grădina
Ca un mănunchi de mătăsuri fluturând proiectate pe un zid,
Trece pe lângă grilajele unei alei din Kensington Gardens;
Ea nu este decât o anemie emoțională topindu-se încet
în agonia dinaintea sfârșitului.
Iar în jur sunt hoardele de plozi
Aprigi, murdari, fără de moarte ai sărăntocilor.
Ei vor moșteni pământul.
În ea se află deja capătul creației.
Oboseala îi este de o frumusețe extremă și excesivă.
Ar dori mult, mult ca cineva să-i vorbească
Și îi este aproape groază că eu
voi comite această indiscreție.
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.