Aș fi vrut să te întreb
dacă s-a rătăcit vreodată
în lumina scăpărătoare a irisului tău
vreo vietate speriată de lumina
în care se trezise într-o doară?
eu am să rămân închisă în propriu-mi mormânt,
să viermuiesc acolo singură,
apoi am s-o apuc prin lume,
ca un sicriu august,
purtînd în mine imaginea ta de înaripat,
pe care o iubesc neînchipuit de mult,
am să le vorbesc morților mele în gînd,
prin păduri și pe ape,
am să-ți fac patul în mine,
și-am să te îmbăt, în fiecare seară,
cu mirosuri tari de crizanteme
și de busuioc ca să fugă moartea afară din noi,
păcătoșii, care ne tot căutăm
și ne tot întâlnim în iluzii,
aiurea și pe podul veșniciei.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Didu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.