Iartă-mă!
Iartă-mă!
Nu mă poți ierta, știu,
Poate e prea târziu...
Dar te-ai gândit vreodată
La zbaterile mele, la lupa cu viața?!
La faptul că îmi doresc mângâiere,
Ci nu doar la faptul că prezint interes
Pentru felul în care gândesc?!
Iartă-mă! Că plâng în mine
Pentru a nu-mi uda pleoapa
De cenușa neîncrederii.
Și când deschid poarta cuvântului
Nu sunt înțeleasă...
Unde pot spune "acasă"?!
Acolo nicăieri nu mai pot fi,
Nici tu nu vrei să mai știi.
Sunt vulcanul ce transformă-n cenușă
Iubirea, tot ce-a clădit
Și în ce a crezut...
Și atunci pentru ce sunt?!
De ce să aleg această luptă nedreaptă?!
Cu ce mă fac vinovată?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre cenușă
- poezii despre vulcani
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre plâns
- poezii despre neîncredere
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.