* * *
nu mai am timp să împart cu nimeni nimic
inima se încăpățânează să mai fie
gestul ce-mi aparține
și atunci
îmi îndoi genunchii și-n acea porțiune de liniște
îmi desenez amintirile
știu că e o simplă întrerupere înăuntru
dar unii cred c-am murit...
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.