Negura
... Și c-un zâmbet ștrengăresc
Îmi dă mâna sorții
Socotind eu morții
Sub al ei sovon
Nefiresc de părintesc.
Și plutesc precum un nor
În a negurei odor,
Fiică făr' de amor,
Cu pecetea-i de umor,
Tristă precum cei ce mor.
Și în zborul meu lunatec
Mă cutreieră zburatec
Al meu gând cu cântec...
-Oh! cântec, cântec singuratec...
Câte vise ne-mplinite
Cu naturi neîmblânzite,
Iar cu timpul, vestejite...
Și speranțele-mi zdruncinate
Rămânea-vor în zguri uitate
De-a lungul vieții treaptă,
În condei de soartă?
poezie de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Florin-Adrian. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.