Jos, la albia mării, scot violina din scrinul ei, direg coardele, mirare!... Mă reazem de un pisc de stâncă ce străbătea din mare și gândesc ce oare să cânt....
Jos, la albia mării, scot violina din scrinul ei, direg coardele, mirare!... Mă reazem de un pisc de stâncă ce străbătea din mare și gândesc ce oare să cânt. Ah', îmi răspunsei în gând: "Voi cânta Doina, să o audă și Mediterana și Mediterana să o ducă oceanului și să știe și antipozii noștri dincolo că numai un cântec e coborât din cer și acela e Doina..."
Ciprian Porumbescu în jurnal (1882)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.