La 19.58, ajunsesem în față la Bibliotecă. Mi-am scos căștile din urechi cu mișcări lente și mi-am oprit soneria ambelor telefoane. Am mai tras o dată aer în...
La 19.58, ajunsesem în față la Bibliotecă. Mi-am scos căștile din urechi cu mișcări lente și mi-am oprit soneria ambelor telefoane. Am mai tras o dată aer în piept, adânc (nu știu de ce se spune că gestul ăsta are darul să te liniștească, pe mine mereu m-a amețit rău). Am ajuns la colțul străzii, vizavi de Muzeu, acolo unde nu e trecere de pietoni și trebuie să prinzi momentul. L-am văzut așteptându-mă (nici nu prea aveai cum să-l ratezi), se plimba pe aleea din fața Ateneului. Mi-am îndreptat spatele, am ridicat ușor nasul în vânt, am lăsat un autobuz să treacă prin fața mea și am pus primul picior pe stradă.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.