Nord
Întinse corzi pe care fructe cad,
cu sonuri blânde preajma-nmiresmează,
din toamnă-n toamnă: aur repetat
în care mici inele îngerii sculptează,
Fulgere scurte, teamă de amurg,
între un munte și o stea uitată;
și apele, aceleași, care curg,
din nordul rece-al lui a fost odată.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.