În general dintr-o singură parte, poemul simfonic este lipsit de ajutorul cuvintelor. Caută, aşadar, echivalentul sonor al ideii literare narative şi descrip...

În general dintr-o singură parte, poemul simfonic este lipsit de ajutorul cuvintelor. Caută, aşadar, echivalentul sonor al ideii literare narative şi descriptive, punând toate resursele orchestrei în slujba comentariului, evocării, ilustrării, meditaţiei sau a descrierii. Dacă "compozitorii de poeme simfonice se bazează în majoritatea timpului pe forme catalogate" (Jean-Pierre Bartoli), caracteristica muzicală esenţială a genului rămâne marea sa libertate structurală, instrumentală şi armonică. Ca în teatrul liric, muzicienii depăşesc adeseori regulile muzicii "pure", conferind orchestrei culorile cele mai evocatoare şi neezitând să folosească acorduri sau ritmuri insolite care, dată fiind funcţia lor ilustrativă, nu au nevoie să fie legitimate de coerenţa discursului muzical.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!