* * *
Încâlcite-s Doamne,
potecile vieții,
așa cum încâlcite-s
visele-n faptul dimineții,
ori ca firele de iarbă
din poienile de munte,
biciuite de stropii
ploilor mărunte...
Bătătorit e locu-n care
ne rotim în cerc, bezmetici...
Suntem raționali, nu suntem
atei și nici eretici,
dar un pic cam sceptici...
Suntem fluturi nocturni,
ce ne rotim în jurul lămpii,
extaziați de lumină și căldură,
având speranța că esența vieții
e veșnică și pură...
poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.