Tu eşti perfectă

Tu eşti perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumuseţe şi nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naştere,
Realul e un cal cam nărăvaş,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a – mic absurd de singur,
Eu printre măşti mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viaţă scurtă,
Un ghicitor promite zece vieţi,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipoceşte,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri – corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoşii râd de dimineaţă ca beţivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,
Liliecii sunt pe drumuri spânzuraţi pentru vagabondaj,
Comun e strigătul întâiului născut cu geamătul
De la intrarea-n morgă. Dar cum ating petala
Cu aceleaşi degete cu care mângâi sânul proaspăt
Al fecioarei, poţi crede că şi mare cântă?
Aşi, e doar închipuire, marea e-un rechin mereu flămând.
Atunci, să-mi spui de unde nasc cuvinte?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!