Din cartierul de vest

Născut din dragostea a doi netoţi,
Ridică-te, luptă, răzbeşte de poţi,
Iar de nu, du-ţi povara cea grea,
Şi tot ce-i mai bun în inima ta.

În săracie.

Ş-atâtea destine frânte din faşă,
Pielea-i zbărlită pe sub camaşă,
Ambiţii, frustrări, iluzii deşarte,
Viitorul nesigur e pus deoparte.

În întuneric.

Abandonat de toţi, fară speranţă,
Însuşi Moş Crăciun e în vacanţă,
Lumea-i ascunsă, jaluzelele trase
Împletesc versul ca pe o mătase.

Singur în ploaie.

Toate s-au scurs, şi bune şi rele,
Mi-e dor nebun de iubitele mele,
La cer privesc, scrutând infinitul
Şi-astept să vină odată sfârşitul.

În agonie.

poezie de Alex Dospian (aprilie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!