Vezi?! Primăvara plânge
Vezi?! Primăvara asta plânge...
În vânturi reci mă înfășoară...
Transcendental sărut, pe buze,
Sub dulci înfiorări coboară.
Iluștrii pictori speculează
Mișcarea ei de amazoană,
Poeți și oameni o visează...
(Căci, vezi?! E cea mai sfântă doamnă!)
Căci ea e cea mai sfântă doamnă.
Catapeteasma ei de frunze
Și flori, e-un dulce portativ
Pe care fluturii aleargă
Precum un gând, în orice timp...
Mirific vals! Ce mătăsoase
Cărări... Ce foșnitoare umbre!
Cioplite chipuri de iubire...
Un catafalc de pitre scumpe...
Trec iar prin noi feciori din basme
Și zânele Zeului-TIMP,
Parcă se-aud curgând izvoare
În noi... Și muntele Olimp,
Trădează-n tainica tăcere
Primăvăratica-i privire,
E primăvară iar în lume!
E primăvară în iubire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.