Dedicație doamnei inginer F.D
O fi cald sau o fi frig,
Eu am fler de detectiv...
O bizară întâmplare
Mi-a pus semne de-ntrebare..
Nu înțelegeam, adică,
Cum o simplă întrebare,
M-a băgat mai rău în ceață.
Ce sunt eu de vină, oare?!
Și să nu-mi încep povestea
Ne-nțeleasă, dar cu haz,
Până nu v-aduc aminte
Că n-am pată pe obraz.
Deci primi mesaj pe face-book...
(sincer recunosc, blamez)
De ce îmi permit adică,
Astfel s-o etichetez?!
Vezi?! Mă întrebam, firește,
Cam ce rău oi fi făcut...
Astfel, doamnei inginere,
I-am spus simplu: "Vă ascult!"
Păi un "a" e lucru mare,
Căci Florin am vrut să scriu
Și de gafa susnumită
Mi-am dat seama prea târziu.
Însă nu a mea-i greșeala,
Căci computerul, bolând,
Încurcându-și socoteala,
A sărit pe un alt rând.
A trecut ca-ntr-o beție,
Ițele a încurcat,
De era să dau de dracu,
Fără a avea păcat.
Că-i Florina Dumitrescu,
Ori Dumitrașcu Florin,
Știu că nu sunt vinovată,
Eu, pentru acest declin.
Domnișoara Marcu, fiind,
Ceea căreia-i scriam:
"Nu mi-am luat la revedere,
Să deranjez nu voiam!..."
Explicații... Întrebare...
Mesaju-a ajuns la ea?!
O, ce firi duplicitare
Și computerele... Da?!
De-o fi una, de-o fi alta,
Cu impactu-am dat-o-n bară
Și ne-am despărțit amice
Bune, tocmai către seară.
Când se termină cu bine
Și nimic n-ai de-mpărțit,
Doamna vrea să dea la păsări,
Eu să mânc cotoiul fript...
Însă, v-amintesc prieteni,
Tare rău m-am speriat.
Voi să nu intrați pe facebook
Când computerul e beat.
Stați mai bine la o bere,
Ori citiți o poezie,
Nu riscați, că dați de dracu,
Ori de... Dumnezeu mai știe...
Martor mi-e acum copila
Ei îi dedicam scrisoarea,
Altfel, pentru-această gafă,
Hm, plăteam cu... închisoarea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.