Îmi cer iertare
Îmi cer iertare! Știi cât mi-e de greu...
Doar tu știi jugul sufletului meu,
Tu știi, nu poți uita, cât țin la tine.
Oh, am greșit! Îmi e așa rușine!
Din mine (asta simt), s-a rupt ceva,
Plâng și mă-ntreb dacă mă poți ierta.
Ai fi putut greși în locul meu,
Atunci te-aș fi iertat desigur, eu.
Ce boală-amară sărăcia, da!
Nu-i nici iubire, viața este grea...
Nici sănătate nu-i... Ar fi păcat
Să ni se dea sentința: "VINOVAT"
Orbiți în suflet, veșnic în exil,
Nici noi pe noi, normali nu ne simțim...
Aceeași sunt... Și iată,-mi cer iertare!
N-aș suporta o nouă exilare.
Putem greși, putem greși oricând,
Cu fapta, cu privirea, cu-n cuvânt,
Ce măreție este în iertare!
Și sufletul iertat, oh, știi cât doare?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre iertare
- poezii despre greșeli
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sănătate
- poezii despre rușine
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.