Arbust

Mi-am creat singur standard de înălţime... de arbust,
Suficient de stufos să mă pot şi ascunde, un "terre a terre",
Să nu risc defrişări, s-ajung mobilă cu mult lustru, lemn de foc ster...
Îndeajuns, la nevoie tocat, să mă torn în peleţii de-un bust.

Mi-am amestecat, însă, din naivitate, boabele-fructe, culori;
Sunt cătina ce înţeapă, dar şi coacăze, zmeură, mure, afine
Şi câte şi mai câte, cam toate cu spini, înţepăturile fine...
Dar de natură de sălbatic, un pic acrişor, bun la dulce licori.

N-am nimica din falnic, nu mă întrec să fiu primul sub soare,
Mă acopăr de vânturi, sunt globul de ramuri fragile...
De pus pe la garduri de pază, încâlcit precum limbile abile
Să astupe din găuri, de goluri lăsate de parii, ţăruşii, ori stâlpul... Ce pare!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!