Ca un pendul, timpul...
Peste șirul de ochi ciclopici
Ai iubitei mele trufașe
Voi stârni stihiile naturii dumnezee
Vreu să recuperez pădurea
De ochi blânzi de femeie
Ochi de Madonă odinioară,
Filtrând lumina irizantă,
Parasolare divine deschise
Spre hăul august din mine
Îi voi înblânzi cu frumuseți regale
Cu dogoarea iubirii tropicale
Îți văd aievea ochii, iubito
Văzându-te pururea pe tine,
Cu ochi păgâni uneori,
Alteori sunt plin de iubire
Desfătându-ți chipul lunatic
Femeia mea, întrupare a visului hieratic
Cum tulburi frumosul și mirajul clipei
Ca un pendul solitar sângerând
Suspendat într-o gară goală
Timpul, trăgea după el
Veșnicia să nu moară.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Didu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.