Preumblare
Printre stele răsfirate de orgoliul unui nor
A pornit în preumblare nevăzută al meu dor ;
Întâlnind pe cale luna croșetând la amintiri
Îi zâmbi sorbind lumina revărsândă-i din priviri.
-Mă călătoresc întruna să-ntâlnesc iubirea mea...
Nu ai știre de-i pierdută pe vreo răpitoare stea?
Din înalturi vezi departe, poate-mi ești de ajutor...
Mi-aș jertfi zilele toate pentr-o clipă de amor.
-Vezi tu, dorule, ca tine mii de mii au întrebat,
Promițând câte în soare și jurând cuget curat.
Printre stele nu-i iubirea, ci doar rugi și întristări ;
Ea în inimi se ascunde când.. aletgi în depărtări!
Iute fă cale întoarsă, eu te luminez cu drag,
Inimii îi intră-n casă, iubirea te-așteptă-n prag ;
Ieși apoi în nopți senine când voi scânteia din cer
Să îmi spui că-ți este bine și speranțele nu pier!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.