Pasiune studiantă
Impertinent, îmi strecor văz prin largile ferestre
în sălile livide de neoane în toi de seară,
la ceafa învelită în părul des, variind culori,
ce-ascund din fețele stând rând în bănci, cu coate peste,
s-asculte nevăzut... ce-ar fi la capătul de sală,
se-aprofundând de-un studiu vrut, uitând de orice ori...
E, între zidul-carapace a sunetului de exterior,
golul de spațiu, plin de mintea fremătând să afle,
nu doar în ajunul dimineților, în amieze...
E aproape un sârg, o lume aparte, în amor
cu dor de-a nu se risipi, a se dedica să-și salte
spirit sieși, sau mai mult, la alții dăruindu-se proteze...
... La atâția, alți mulți, ce nici nu știu de ei, nu vin să-i veze...
pe ei, o nouă studențime; cea ce aștept, o țară să mi-o pavoazeze!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.