Feed back
Simt parcă în creier câte-o pocnitură
ca și cum bulă de săpun se sparge
într-o liniște ce va-năuntru', ce mă fură
cum val ce se înțeapă în spartele catarge.
E-un fel de clipoceală de meninge,
parcă se dezlipind de atâta cenușiu
plictisitor de prea mult, prea mult viu...
până la os, ce-l poate arde, încinge.
Aștept, de amestec parcă și de teamă,
să-mi am un semn în palmă, în tâmple,
ceva fără control să se întâmple...
mă disec nervi, cu calmul de o lamă.
S-or fi lovind sertarele deschise,
uitate alandala, neglijent,
lovit, cum și se întâmplă, inconștient
furat din ce-am trezorăriile promise...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.