Vizitatorii plecau, eu rămâneam singur, evadam din acest cimitir banal, mă duceam să regăsesc viața, nebunia, în mijlocul cărților. Îmi era de ajuns să desch...
Vizitatorii plecau, eu rămâneam singur, evadam din acest cimitir banal, mă duceam să regăsesc viața, nebunia, în mijlocul cărților. Îmi era de ajuns să deschid numai una ca să redescopăr o gândire inumană, neliniștită, ale cărei deșertăciuni și tenebre depășeau înțelegerea mea, care sărea de la o idee la alta atât de repede încât îmi scăpa, de o sută de ori pe pagină și o lăsau să fugă uluit, pierdut. Eram martorul unor evenimente pe care bunicul le-ar fi socotit, desigur, neverosimile și care au totuși adevărul strălucitor al lucrurilor scrise. Personajele apăreau pe neașteptate, se iubeau, se certau, se strângeau de gât: supraviețuitorul se măcina de inimă rea, își regăsea în mormânt prietenul sau iubita pe care o ucise.
citat celebru din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Micheleflowerbomb

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.