Restanță la... revedere
E un cald imens în fundul pieptului în timid tremur
Urcând pe scări de templu, acum ajuns la porțile de școală
-Cea după alte școli- ce închide ciclul scrisului ce umple coală
Și numai eu simt nemișcarea timpului... În emoții mă cutremur!
Pătrund pe sala înaltă cu ușile masive în lemn sculptat
Și ochii îmi topesc brunul din tăblii, avizi de chipuri
Ca al meu, transfigurate și mă înșel... nu știu ce s-a întâmplat,
Că-s goale; limbile de ceas se pare c-au făcut curat... Tac-ticuri!
Mă întorc zdrobit de apăsarea cerului de-atâția meteori
Ce poate au căzut deja și luat cu timpul nu le-am văzut dâră...
Prin geamul din mașină stau c-ochi umezi, privesc tineri, floare
Și doar mă pipăi surd, mă înțep în spini de barbă... E dusă aventură!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înălțime
- poezii despre școală
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre sculptură
- poezii despre ochi
- poezii despre lemn
- poezii despre hârtie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.