Telefonul (fabulă)
Un telefon,
Din cele moderne,
Așezat pe masa
Unei subalterne,
Care bunăoară
E și ea un nume...
S-a trezit de-odată
Și-a-nceput să sune;
L-am tras de-o rotiță,
Foarte indiscret;
Dar suna-nainte
Mai impertinent!
Am găsit o pâslă
Și-am pus-o sub el,
Telefonul însă,
Suna tot la fel;
Am lovit în dânsul,
Însă tot degeaba...
Suna telefonul
Că asta-in era treaba
Și în disperare,
Cum fac la birou,
Ridic telefonul....
Și-nlemnesc... ALLO...
fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre telefon sau poezii despre obrăznicie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.