La crucea de ciozvârte
La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces să ștergem visul greu
Și ne-necăm în lacrimi și-n ruină.
Ne-au mângâiat cu verbul lingușirii,
Ne-au mirosit și măduva din oase,
Ne-au țepuit și sângele iubirii,
Ne-au pârjolit câmpiile mănoase.
Nici munții nu respiră-n univers,
Nici marea nu-și mai potrivește valul,
Coloana existenței e pusă pe invers
Și convertit în rugi e idealul.
Țara-n haturi e miros de moarte,
Clopotul de-otravă o poartă peste vreme,
Oare ne-am născut s-avem păcate
Alăptând nelegiuiri extreme?
Curajul se închide sub lespedea tăcerii,
Ne ascundem în mormânt durerea,
Sudorile sunt roadele plăcerii,
Sărăcia țării ni-i avere?
La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces să ștergem visul greu
Și înflorim cu lacrimi din ruină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.