Cocoana este îmbrăcată, cum purtau înainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legată la cap, rochie și pieptar de lână de aceeași coloare, și un tărtănaș ...
Cocoana este îmbrăcată, cum purtau înainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legată la cap, rochie și pieptar de lână de aceeași coloare, și un tărtănaș conabiu, făcut cu iglița; în mâni, mănuși de imitație de mătase fără dește. E o femeie de vreo cinzeci de ani destul de bine ținută; cam prea dreasă la obraz; sprâncenele ca niște lipitori; dinții cam negriți de ristic și de tutun; foarte veselă și vioaie, vorbește și gesticulează degajat, chiar cu multă volubilitate și cu o figură plină de expresie. Tânărul are aerul unui impiegat de minister; redingotă de camgarn la trei butoni, cravată strigătoare, pantaloni de coloarea oului de rață leșească și pălărie cilindru. El urmează cu încredere pe femeie, care intră cu pasul hotărât.
Ion Luca Caragiale în Art. 214 (1901)
Adăugat de Dan Costinaș

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- umor despre încredere
- umor despre vorbire
- umor despre tinerețe
- umor despre sprâncene
- umor despre rochii
- umor despre rațe
- umor despre ministere
- umor despre lână
- umor despre fumat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.