Firave sentimente
Mă ademenește iarna la geam
înainte ca visele să fie împlinite
dezleagă tainele astrale
se aștern fulgi rătăciți
peste file-n calendare
alunecă spre cuvântul nerostit
se pierd în valuri
în abisul de întrebări
respir cu nesaț aerul rece
simt depărtări lungi
adunate-n suflet
din ani și anotimpuri
porți albe se deschid
trezind izvoarele
din așteptări de ninsoare
pădurea îmi dă de știre
dezgolind firave sentimente
învingând ghețarii
ce te-au răcit
la malul de amintire
clipa surâde în avalanșe
de priviri...
măsurând distanța dintre noi.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
1 Enache Edmond [din public] a spus pe 10 decembrie 2017: |
| Felicitări sincere și admirație! |