Depresie

Un diavol de albastră depresie
Se ţine de mine, bătrân şi cam bestie,
Ba o iubită-mi retrimie scrisorile,
Ba vechile răni îşi deschid iar scursorile,
Cântă, diavole, mânia şi sila
Ce-mi amintesc de Sylla, Drusilla,
Patima veche de beutură,
Ce mă pierdu în polara natură,
Trupul se tot fărâmă chircit,
Hrană la tot ce e mic, nenimic,
Cică trăia un sultan în Dubai,
Avea el o lepră şi-o boală de cai,
Vine la el un vraci plin de draci,
l-a vindecat cu esenţă de maci,
de unde şi negoţul cu opiu,
care-l făcu bogat pe Procopiu.
Dar eu tot depresiv am rămas,
Deşi am cetit mute cărţi şi m-am ras
Lună, sunt ca un bebeluş,
Mai am puţin şi renasc chiar acuş,
Ce ştiţi voi de viaţa de-apoi?
Nu ştiţi nimic, ea există în noi,
Veşnică, fierbe magneto-dinamic,
Vom vorbi de misterul şamanic.

PS. Când simt că pierd combustibil,
Încep să număr minutele,
Secundele, fracţiunile
şi descopăr unfinitul,
cineva a murit pe 31 decembrie,
pe mine m-a salvat un poem
pe care acum îl aştern.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!