Trec ciclopii
Trec ciclopii, aerul se rarefiază,
Așa se întâmplă cu aparițiile ciudate,
Ne simțim mai mari și mai rari,
De pildă, Robinson pare un mic erou,
Din peșteri nu vor veni îngeri,
Afară, înăuntru, afară, înăuntru,
Repetă nebunul rătăcit într-o gară.
Gelozia e panta nevăzută a muntelui.
Oare ce gândește înecatul?
Te înarmezi cu o mare indiferență
și traversezi Styxul. Lujerul de caprifoi
se leagănă și ajunge la petala cameliei.
De aici a renăscut totul.
PS. Pe streașină fulgii de nea duc un război erotic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.