Să fiți iertați...
Știam că mă urâți, dar, chiar de moarte,
n-am avut habar!
C-aveți atâta ură, e trist...
Nu știți și nici măcar nu bănuiți că
Viața unui om nevinovat
A atârnat și mai atârnă de-un fir de păr!
Oare pe omul ce-l iubiți atât de mult
L-ați întrebat ce a făcut?
De-acela pentru care m-ați sacrificat
Deloc nu vă-ndoiți?
De cuget, de păcat e sigur, nu vă pasă
Dar nu uitați:
Pe Dumnezeu, nu veți putea să-l înșelați!
Și totuși, am să mă rog la Dumnezeul meu
Să fiți iertați!
poezie de Iulia Mirancea (27 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 28 decembrie 2014: |
| Sunt speriat pur și simplu de amploarea unor atacuri mișelești, reprobabile, grupate asupra acestei autoare, coordonate din umbră de un om care pe bună dreptate a fost numit de cineva astăzi plin de ranchiună. Nu spun mai multe pentru că îmi aprind paie în cap... |
2 Agamemnon [din public] a spus pe 28 decembrie 2014: |
| Lady, Asemenea creaturi nu merită cuvinte potrivite. Logica lor e cea a animalelor de povară. Te-au lăudat, câtă vreme te-au văzut în turma lor. (unde nu pricep nici acum ce-ai căutat). Acum, chiar dacă ai semna Luceafărul, vor vota "stupid"! Este adjectivul cel mai asortat cu caracterele lor. |
3 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 29 decembrie 2014: |
| Opriți-vă, domnilor! Știu că această poezie vă este ca un junghi insuportabil, care vă taie respirația! Știu și înțeleg! Dar nu vă temeți! Chiar dacă nu ostracizați această poezie, eu, totuși, nu voi adăuga sub ea, argumentul edificator! Am ales să tac! Definitiv! E simplu: Dumneavoastră mai aveți puțină răbdare, iar eu mai am ceva de dăruit! |
4 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 29 decembrie 2014: |
| Domnule Agamemnon Absolut toți oamenii de pe această planetă, sunt osândiți păcatului! Așa au ales ei! Eu și dumneavoastră, suntem doi oameni normali, vulnerabili iminenței greșelii! Cu toate acestea, tânjim după iubire! Dacă Iubirea ar alege doar pe cei perfectibili Iubirii, credeți oare că, eu și dumneavoastră ne-am putea regăsi, vreodată, pe vreo listă? Domnule, eu n-am fost și nu sunt în, absolut nicio turmă! Omiteți faptul că am o licență în psihosociologie! Oare, asta nu vă spune nimic? Nu vă sugerează faptul că eu iubesc oamenii (așa cum sunt), îmi place să exist printre ei, ador să-i cunosc, să le știu problemele, să le aduc, dacă pot, puțină mângâiere? Am lucrat toată viața, cu oamenii! Acesta a fost obiectul meu de activitate, acesta a fost rolul meu pe Pământ! Ei sunt bucuria, hrana, sensul vieții! Vă rog, vă implor! Nu-i mai numiți "creaturi", pe oameni! V-am spus și vă spun, până dincolo de saturație: dați-le o șansă! Iar dacă nu puteți, lăsați-i pe alții s-o facă! Nu vă cere nimeni, nimic, în schimb! Îmi cer mii de scuze! |
5 Agamiță [din public] a spus pe 29 decembrie 2014: |
| Lady, Gravitatea comentariului anterior mă sperie. Oamenii sunt creaturi, sunt creații... Creator, în sens fundamental e doar Dumnezeu. Ca psihosociolog, ar trebui să știți că oamenii trebuie iubiți cu maximă rezervă. Iisus n-a studiat sociologia. A iubit fără margini omul și a ajuns pe cruce. |
6 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 29 decembrie 2014: |
| Domnule, scuipați-vă repede în sân, să nu rămâneți speriat, în momentul trecerii în noul an! În privința prestației mele ca sociolog, aveți dreptate! Din păcate, nu mi-am făcut datoria! Am iubit oamenii fără rezerva de rigoare! Sunt consternată! Voi cere Supremației, cel mai crunt supliciu, pentru ispășirea penitenței! Și sper ca omenirea să mă ierte, fără ... rezerve! Mulțumit? Apropo: Ce anume e grav? Că iubesc oamenii sau că sunt pedepsită pentru asta? Cred că, de fapt, vă sperie schimbarea de feed-back, la polul stâng al emisferei cerebrale! Domnule, de două zile, trec prin momente de o gravitate majoră! Cum ați vrea să fiu? Mulțumesc pentru onoarea de a mă accepta ca interlocutor! |
7 Agamiță [din public] a spus pe 29 decembrie 2014: |
| Lady, Nu scuip niciodată, nici măcar în propriul sân. Fiind liber-cugetător, sunt scutit de corvoada superstițiilor. Dacă vă referiți la comentarii, nu e nimic grav, cu excepția tonului. Știind cine sunt arcașii care fac mare risipă de săgeți de slabă calitate totul e mai degrabă comic. Caut să vă îmbărbătez. Nu puneți la inimă opiniile unor țânțari. Nu le mai dați replici. Un spray insecticid e mult mai eficient. Puteți conta oricând pe sprijinul meu. Sunt capabil de fape mari, când trebuie să apăr onoarea unei Doamne... |
8 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 30 decembrie 2014: |
| Senior Vedetot, Sunteți de partea mea? E imposibil!, Cred că, mai degrabă, vreți să aruncați motanul, în curtea vecinului! Profitați de faptul că sunt într-un impas? Aveți grijă: indiferent de motivație, sunteți în culpă! Cu circumstanțe agravante! Totuși, aveți o concesie: una din trei delicte, la alegere: 1. Tăinuirea faptei, și complicitate la omor; 2. Sperjur, dacă se va dovedi că mărturia pe care, tocmai ați depus-o, e mincinoasă; 3. Trădarea prietenului (G.B.) și trecerea de partea adversarului! Din păcate, mi-ați aruncat o mănușă de pluș! Căci, oricum, sunt obișnuită cu imaginea Citadelei Sfărâmate! Omiteți faptul că, tocmai îmi ling rănile pentru celelalte (G.B., E.Z. M.R. D.S. etc., etc.)! Dar, dumneavoastră, nu vă faceți probleme! Oricum eu asta vă doresc! Dumnezeu să vă apere de Rău! Ișe Allah! |
9 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 30 decembrie 2014: |
| Milord Vreți să mă îmbărbătați? Mulțumesc și vă apreciez eterna noblețe! Deocamdată, lăsați-mă să plâng, domnule! Ca să putem face față răutății din oameni, e nevoie să-i plângem! Pe urmă, vedem ce mai e de făcut! Da, știu că sunteți capabil de fapte mari, când e vorba de onoarea unei femei! Iar eu de sacrificii, pentru aceea a unui bărbat! Credeți că o doamnă, doar de atât are nevoie? Vă rog, nu mai răsuciți cuțitul în rană! |
10 Agamiță [din public] a spus pe 30 decembrie 2014: |
| Lady, Iepurașul acela care vede tot vrea să-și arunce motanul cel jigărât în curtea mea. Allah akbar! |