Frunze de dor
Dacă trei frunze rătăcite
Vor poposi la geamul tău
În palme să le prinzi, iubite
Am pus în ele dorul meu.
Și le-am trimis pe-aripi de vânt
Ca să-ți șoptească în amurg
Că ești mereu în al meu gând
Și-n sufletu-mi ce arde rug.
Tu să le mângăi cu privirea
Apoi, doar una să păstrezi
Pe alta să-ți așterni iubirea
Și tainic să mi-o-napoiezi.
Iar pe a treia, cu grăbire
S-o lași să plece iar în zbor
Să poarte-n lume fericire
Și să o-mpartă tuturor.
poezie de Elena Neicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Neicu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.