Vor veni amintirile
Mă'ntreb ce mă mai menține în viață,
Un firicel micuț-micuț de ață
Și o amintire ce-i gata să dispară,
Iubita mea, neprețuita mea comoară.
Ne așteptam ades, unul pe altul,
Ce sublim, la întâlnirile pe care numai noi le știm,
Pe care le transformam adeseori
În sclipitoare și neuitate sărbători.
A fost frumos, dar din păcate o să treacă,
Vrem sau nu vrem, ca să ne placă,
Iar cioburile frumoasei noastre iubiri
S-ar risipi complet, prin amintiri.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Culman. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.