În faţa butoiului cu vin

Vântul de primăvară vine dinspre est şi nu stă mult timp,
În urma-i rămân doar unde delicate în vinul care umple cupa aurie.
Florile se usucă şi cad, petală cu petală – miriade.

Ţie, frumoasa fată, după ce bei vin,
Ţi se îmbujorează şi mai mult faţa roză.
De câte ori vor mai înflori perii şi prunii
Lângă casa vopsită în verde?
Lumina tranzitorie înşeală omul,
Ascunzând în umbră vârsta neputinţei.

Ridică-te şi dansează
În soarele asfinţitului
Cât timp impulsul anilor tinereţii este de neînvins!
Ce folos să te lamentezi după ce părul ţi-a devenit alb
Ca firele de bumbac zdrenţuit?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!