Să nu uităm că, până la urmă, teatrul este o bucurie, fie că am plâns două ore și jumătate, trei ore și jumătate, patru ore, dar când am ajuns acasă toate la...
Să nu uităm că, până la urmă, teatrul este o bucurie, fie că am plâns două ore și jumătate, trei ore și jumătate, patru ore, dar când am ajuns acasă toate lacrimile ne-au spălat sufletul și, fără îndoială, ne-am ales din acest teatru pe pâine cu o bucurie, cu o liniște sufletească.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.