Sclavii iluziilor

Atâţia maci jertfit-au pe-al grânelor altare
Petale-nsângerate în căutări confuze,
Timbrând cu lacrimi mute, scrisori de dor amare,
Punând sărut cu patimi pe-al sufletului buze,

Desăvârşind iubirea nescriselor solstiţii,
Plătind tribut pe vise şi anotimp obscur,
Dorinţe-au pastelat cu faguri de emoţii,
Cernute fără milă de-al brumei toamnei ciur.

Asemeni lor şi noi în turnuri încuiate,
Crucificăm iubirea pe muchii insipide,
Cu trupul biciuit de doruri disperate,
Cerşim o amnistie minutelor perfide.

Fac greve nesfârşite toţii demonii constrânşi,
Iar îngerii plătesc constant al vamei cost,
În grote ne ascundem neputincioşi, învinşi,
Sclavi veşnicei iluzii sub măşti de gând anost.

Acarii se amuză schimbând macazul, trenul,
Noi cumpărăm bilete pentru iubiri trucate,
Pe viaţă corigenţi, ne-nchipuim edenul
Şi-apunem în vagoane cu inimi sfârtecate.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Votează! | Copiază!