Moartea cerșetorului
Măcinat de boală cruntă,
Nu mai știe unde merge.
Picioarele nu-l ascultă,
Nici cu ochii nu mai vede.
La viață nu mai gândește.
Nu are discernământ.
Cu nâna-întinsă cerșește,
Dar rămâne tot flămând.
Nimenea nu-l ia în seamă.
Tremurând în frig, în ger,
Îi plătește vieții vamă,
Înălțându-se la cer.
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.