Incertitudini fugare

Victoria cea trufaşă a florilor de stea,
Îmi răscolise-adâncul muiat în baclava.
Căci nu puteam concepe, că timpul e incert.
Şi falnica minciună răzbate în deşert.

Indicii multe, mute mă trimiseră-n colţ.
Şi uliu deznădejdii mă apucă în clonţ,
Cu vârful ascuţit şi drept, deopotrivă
Îmi zise să aştept, că este în derivă.

Fereastra de cristal s-a aburit de şoapte,
Şi clopotul rasună ameţitor în noapte.
O funie trasă harnic, prin zmoală cu durere,
Alungă mâna rece c-un zâmbet de plăcere.

Mănunchiuri de dorinţi se risipesc în van,
Cu râsete sarcastic strivite de tavan.
Prin vise pomenite, într-un ceaslov murdar,
Se sting înmărmurite ocheade făr' de har.

Purced către lumină pe drum anevoios,
Iar zborul pe aripe răsună tendenţios.
Mirarea mă surprinde pe vrednice licori.
Când orologiul sună de deşteptare-n zori.

Am terminat răstimpul de amintiri deşarte,
Pe focul dezrobirii şi clipele de noapte.
S-a stins cuminte jocul pe-al dimineţii glas,
Prin suflul tinereţii şi aerul trufaş.

poezie de Liviu Reti (4 iulie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!