Luceafărului
Domnind înaltul ca un rege,
Desprins din basmele cu zmei,
Te-acopăr lin murmur de tei...
Când te-nțeleg făr-a-nțelege!
O!... tu ești vis, intrat pe hornul,
Unei iubiri cu păr bălai,
Când în zadar, nu pot să-mi dai,
Să-ți împrumut o clipă cornul!
Vîslind mereu spre ce erai,
Te cat în urme de pădure
Și-aș vrea să vin o clipă-n rai,
Pe un luceafăr, că-s ușure,
Să înțeleg un vers de nai...
Pegasul de-ar putea să-ndure!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre păr blond, poezii despre păduri, poezii despre poezie, poezii despre monarhie, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.