Eram stăpân pe osie
Te-am căutat în liliac, petală
Cu patru amiezi rotunjite, să-mi poarte
Rămășagul pe umerii nopții. Acolo
mă întâlneam cu linia norocului,
peste ceasul întors la ultima dorință.
Te-am căutat în lacrimi sărate
peste geana mătăsoasă, de-o vârstă
cu închipuirea din mine, desfrânată
de garoafele albe ale semnelor
caligrafiate de spuza parcelor
Eram stăpân pe osie, dar noroiul
aparținea oiștei carului mare
și atunci am îngenuncheat cerul
meu din apele candorii de-am rămas
de-o vârstă cu gorunul, înfipt
în plăcerile vechi, dar nesătul...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.