Neghiobie
Dac-ar fi, ce-i mizerabil,
Nesimțit, deci inodor,
Ar fi și prostul explicabil...
Nevăzut... așa, ușor!
Dar cum aerul e plin
-Cel ce-i respirat, eter-
De minciună și venin...
Lipsa-i de mult... caracter!
E de neînțeles fetidul
Mânjind măștile spurcate...
Cum nu-i observat perfidul
De mulțimile înșelate!
Stau prostit, cu ochi de vită,
Prins pe sticla colorată;
Fruntea în palme, rău, lovită
Și cu gura larg, căscată...
... Nu mai știu dicționar,
Nici să-i dau interpretare,
Când minciuni, nespuse arar,
Sunt strigate-n gura mare...
... Adevăruri măsluite,
În direct, din cotituri,
Îmi plesnind roșii sleite
În ochi, verzi... cum murături.
Se convin, cu toții bocne
De tembeli inoculați,
Că ocnașii de prin ocne
Nu-s calici, doar dez... mățați!?...
... Și să n-avem nicio teamă,
Că nu-s lacomi, ne vor bine;
Bunătăți, de sare în zeamă,
Ne promit că e pe... vine.
Caut, prin cuvinte vechi,
Sinonim la... vrut cobie,
Luminând-mi gând zevzechi
De-un parfum... de neghiobie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.