Ecou de toamnă
Cerul sufletului plouă cu lacrimi reci,
mă inundă un potop de vagi sentimente,
s-au depus în mine precum sedimentele,
mă duc în valea cu suspine și tristeți.
Amintirile tale sunt frunze îngălbenite,
desprinse parcă din pomul timpului perfid;
S-au așternut în mine sterpe dorințe,
aud ecoul toamnei...
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.